...
     media: 5.00 din 1 vot

postat de sapte in 2009-09-14 00:53
Sprijit de rama alb-galbuie de lemn scorojit, cu spatele, cu piciorul drept balanganind in afara, cu cel stang frant de calorifer; fumez cu tigara inauntru... vizibil iritata, imi porunceste din palma sa dau otrava inspre exterior. Ignor. In urma zambetului meu cinic, roseste. In urechea dreapta are un cercel cu clopotel, in cea stanga - un zar albastru. De sub neglije-ul albastru, sanii de alaptatoare tresar neputincios la urmele de vant care trec prin mine. Niciodata parca greutatea sanului ei stang nu apasase atat de tare virtual intre degetele mele. Ma grabeam.
Cinic, i-am aruncat in fata ca o platisem. Tacea. Era aceeasi toanta careia ii faceam deservicii de ani intregi, platind-o substantial pentru extaz platonic.
M-a intrebat daca sa inchida lumina...

Reminiscente si perforari. 1
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de sapte in 2009-09-11 14:04
Hendi42 a fost al meu de cand ma stiu. Din ce reziduuri inconstiente a penetrat pana la suprafata la varsta de 5 ani , nu stiu.
Ceea ce mi-a ramas insa extrem de viu si virulent in memorie este imaginea centrata pe o copila in chilotei albi cu ceva model floral- probabil, copila mutilata sexual cu o creanga de brad ori pin ori molid... ceva cu ace, oricum, dar ceva cu acele mai lungi decat in mod normal. Si era august. Stiu ca pe atunci difuzau astia Superman la televizor si ma chiombeam incercand sa descifrez parti de cuvinte; mai stiu si ca pe un video vechi ma uitam adesea la episoadele din Cei trei muschetari , care erau caini iar Lady era o matza frivola. Fu un episod moralizator cand matza fu nevoita sa cerseasca si sa se milogeasca de trecatorii in trasuri; atunci cred ca s-a conturat cel mai puternic Hendi42, pe care o pedepseam cu nuiaua de brad si cu un stramos de mop improvizat.
Imediat dupa perioada cu Hendi42 a urmat perioada proprie moralizatoare, cand stand in baia cu calorifer de colt movuliu, pendulam intre copila seminud si cateaua cercesoare, autoflagelandu-ma cu un pieptane... albastru, daca memoria nu ma insala.

glosa defecta (sau defectiva de singular)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de sapte in 2009-07-30 17:42
In camera 7 cunosc al saptelea simt ,
proorocind cand vantul vine dinspre apus...
parsive per total, simturile astea, cand nu le mai simt
in fumul de tigara ridicandu-se.

Multi dintre ei sunt in camera 6,
dar pe mine ma sperie cei din opt.
ei au bibliile sferelor si muzica din port,
eu am fumul de tigara ridicandu-se.

In camera cinci a fost un port
unde a aterizat barza cu mine in cioc, candva, departe de casa;
parinti mi-au spus: " ai grija cu ea", e nervoasa -
prea mult fum ridicandu-se.

In camera patru, pachetele formeaza cercul prelung,
eternul eternelor constrangeri,
Fiinte bipede, oculare, mancacioase si terne
se-neaca de maine in fum.

In camera 3 stau basmele, si hotii, si merele de aur
stau infidelitatile si dante, si scripturile noi;
candva mai intru si salut apatic, aprind o tigara cu fumul in doi
tigara de dupa; apoi.

In camera doi nu am fost niciodata. sau candva demult, dar am uitat.
acolo, perechi de nimeni merg la brat lejer, construiesc poduri si plute.
accesul e restrictiv, au zis, ai nevoie de card; eu am incercat sa-i
mituiesc cu 3 tigari si ...n-am intrat.

In camera unu era candva locul dumnezeului;
ultima oara vazusem pe tron un geamgiu chel, cu dantura galbena, abdomen revarsat si putoare.
Mesteca pofticios tutun de calitate inferioara si randuia sufletele expulzate din 2.
Nu mai stiu cand m-am alaturat lui si am devenit doi, dar stiu ca intr-o criza de tutun am inceput
sa musc frenetic din el, inecandu-ma cu cartilajii si grasime;
e ciudat cum de fiecare data cand ma uit in oglinda il tot vad...
persista inciudat pe forma si structura mea.
Dar eu stiu- zicand asta imi aprind si ultima tigara, eu stiu ca el a murit odata cu noi,
el a murit cand nu mi-a permis accesul in doi.
Sstt!!! voi stiti, da, stiti, ca de-asta eu l-am mancat... pentru ca eu nu sunt balaur, nici urs, nici caine cu colti...
din oasele lui as face o scarita sa ma ridic pana la cer...
dar intr-o frenezie monstruoasa le-am pisat si fumat inciudat ca sunt tot jos, inciudat ca sunt greoi si parca...
nu demult ma plimbam prin 7 si 6 si 4...
cand stateam pe tron... noi, el... eu?! el fusese geamgiu si eu sablator, sau invers.
Si mi-e greu sa zic "eu", cand simt ca am fost "noi"
Constat cu stupoare ca am ajuns in 2.

cugetari de 13
     media: 5.00 din 1 vot

postat de sapte in 2009-05-13 16:14
Astazi m-am trezit pe lumina si m-am decis sa scriu despre nimic.

Sper sa nu intre cineva pe usa, exact acum, cand fluxul gandurilor incepe sa curga, sper sa nu aud zavorul vechi de la pivnita icnind greoi , sub nori. Ma aflu inca in pasa indecisului; nu stiu daca sa scriu de aici sau de acolo si cum ma uit la foaie space-ul parca nu merge. Cum ar fi daca ori de cate ori as pune creionul pe agenda sa scriu : astazi, 29 februarie nu exist, ar iesi ceva de genul : astazi virgula spatiu 29 spatiu februarie spatiu.... si iacata cum nu invat proximitatea destul de bine; in teoria foilor de ceapa, deconjind ce este in jur, incepem inextricabil sa plang.

Aici, pisica are papagal si sobolan. Al carei tari este steagul rosu cu verde cu negru? pisica e rosie, sobolanul ei e negru, papagalul verde. De la 1977, steagul a devenit numai verde, fiind unicul steag national din lume cu o singura culoare, fara alte insemne, embleme. Acum 58, era format dintr-o semiluna si stea alba pe un design rosu-negru-verde, banda neagra centrala fiind de doua ori mai lata decat celelalte doua.
Mai iau o gura de apa.

Bineinteles ca zavorul s-a tras, usa a scartait surd si toate chipurile lumii s-au unit intr-un singur glas, chitit sa ma determine sa imi aprind o tigara in cea mai mare benzinarie;

-Hai cu noi, zisera.
tusesc, expectorez, imi pierd suflul pentru un moment. -Unde?
Asta sa fie oare intrebarea potrivita?
-Hai, tunara ei, nervos si voit nerabdatori.
-Dar eu as vrea sa raman aici... oricum nu am incotro sa raman roman...
-Si celalalt?! retorica li se citea pe buzele putin tuguiate si vinetii.
-Celalalt, le raspunsei, celalalt face ce zic eu, e proprietatea mea.
-Ca papagalul care s-a transformat in steag? Ca sobolanul care iti roade sosonul? rasera prefacut, zgomotos, alienati.
Las privirea in covor, mai iau o gura de apa.

-Tu,celalalt, pornira ei spre haiturea noastra. Da, tu! Tu, ala slab, chircit langa fereastra. Hai cu noi!
- Nu era cofetaria 'Hai la noi'?

Din partea opusa ferestrei, la Hai la noi-ul din vechiul deal al copilariei ma gandeam... poate ca in sfarsit patronul reparase drumul de caruta, drumul pe care in penultimii nostri ani incepusera bmw-uri, si cadillacuri si pentagoane si tiruri. Sau poate era oale si ulcele ca toti cei care se oprisera vreodata pe acolo la o apa cu hamei, la un trabuc de ierburi. Nu mai stiu daca vreodata sau niciodata, am stat impreuna sau separat la mesele din lemn sau plastic, la bustenii taiati obtuz sau in canapele frumos impletite.
Brusc, mai iau o gura de apa.

-Vrei bomboane? momi unul pe celalalt. Uite, avem bomboane de fond, avem roz, albe, verzi, maron, avem cu visine, cu nuca...
-Vreau galben, raspunse milogindu-se celalalt. Eu vreau? ma intreba...
I-am raspuns precipitat ca nu, ca au calorii, ca dauneaza unui organism sanatos, nepoluat de E-uri si bacterii mentale.
Mai iau o gura de apa; voiam.

N-am mai tinut minte cati au fost in ziua aceea in camera.
Stiu doar ca unul a scos o fondanta galbena prafuita dintr-un buzunar decolorat si decojit de timp. S-a dus inspre fereastra deschisa la celalalt care se uita molatic in timp. In timp ce unul arunca micul cocolos galben spre afara, celalalt plonja plin de speranta in eter, in lumina, in timp.

Taceam si il cautam cu privirea pe celalalt, cand am mai luat o gura de apa. Eram departe de fereastra. Nu stiam daca ne luasem zborul sau daca ne izbisem, sau daca ne metamorfozasem sau daca fusesem vreodata.

Unul - sau poate celalalt dintre unii, trase perdeaua, agata un pinata de lustra prafuita, rase surd, iesi din camera si trase zavorul. Celalalt luase locul celuilalt langa fereastra.

Cu un sentiment de absoluta primordialitate ma leg la ochi, ma dezbar de orice placeri sau afinitati si fac sarituri sus, cu genunchii la piept inspre pinata.
Daca acolo sunt cate o bomboana din toate nuantele lumii, sunt sigur, absolut sigur ca gasesc si galbena... da, da... daca ma straduiesc si sar cat mai sus si rup aerul cu dintii, sigur o sa ploua peste mine cu o infinitate de bomboane...
Si atunci nu o sa imi mai pese de cancer, de glucide, de voi, de steaguri si de chei.

De langa fereastra, celalalt zambea aprobator.

l i b e r
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de sapte in 2009-04-13 01:07
Localnicul intuieste becisnic epoca ramolirii.

Ma imbrac in draperii lungi , grena si greoaie. Indubitabil, cele mai sincere strigate se sterg cel mai repede. Striga-te cand te uiti in oglinda, imbratiseaza-ti coloana sa te simti mai putin perisabil si mai distins de mine. Cand apa si cerul primordiale se saruta, atunci dumnezeu cu "d" mare este androgin, atunci tu iti vei fi pierdut deja radacinile in acelasi prim rasarit pe care il tot cant la vioara sperand sa te conving sa imi dai ochii tai, ochii mei, ochii urechilor noastre, ochi nemaivazut de densi si nemaivazand de albastri.

Scriu frumos, leganand fiecare gand sacadat... ma uitam la mustangii pe care i-am uitat de atatea ori, ma uitam la ape primordiale in cai si la hopa-miticii cum ploua din ceruri, de parca un dumnezeu balonat i-ar impinge nervos pe intestin in jos. Pe campurile lungi, pe campuri fara dealuri, fara trepte, fara oameni, mustangi fara ochii delireaza in galop. Sunt mustangi ce imi sfasie fiecare por, sunt mustangi orbi ce ma feliaza in corzi subtiri de vioara si ma canta din trap, din mers, din galop, din spume si din copite zvacnind in carnea campiei tare.

Sunt mustangi care sapa aerul ca albatrosii, sunt cai orbi in mari, sunt cai cu aripi de corbi si lezati de feti-frumosi, sunt cai care tac, sunt cai gresiti, colorati in alb... Sstt! opreste muzica si vantul din par si sunetul mouse-ului pe masa veche... mustangii alearga frenetic in tine, in noi, in dumnezei si in picturi rupestre .... copitele mici si acide scurma in ciment, in caramida caselor din campul lung, zvarcolesc boxele ce urla la maxim, boxele pe care nu le mai aud... Nu aud decat mustangii, mustangii albi, orbi, cu aripi de corbi si cozi de caine, mustangii care vuiesc peste orizont.

Pamantul... pamantul meu e in copitele lor, in pamant au sapat cu potcoavele dense si gri; un infinit de mustangi peste o terra mica si salbatica, peste o terra ca un camp mic si lung, un camp fara dumnezeu. Mustangii au carat pamantul in copitele lor si l-au dus departe, departe de orizontul care s-a scurs cu pamantul.

M-am catarat zilele trecute pana pe copita orbului meu inaripat. Eram infinit de mic, intr-o terra de copita ca un cosciug...

Maine trebuie din nou sa deschid ochii si sa mangai manjii sangerati; maine le voi da din umoarea apoasa manjilor jeratic.... La fel de orb, o sa ma desfat in cosciugul meu din copita, atarnand de terra care joaca biliard cu alte sfere , in aceeasi potcoava densa si gri.
Astazi deocamdata, inchid usa, deschid fereastra, ma asez la masa si dau "save".

surrealist
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de sapte in 2009-03-15 19:11
Greuceni si sanziene sar in corzi pe-asfaltul cald
Cand tacerea se asterne peste strigate stravechi
Basmele ingenunchiate de ratiuni si post-eclipse
Decripteaza legi abstracte si buchete in perechi

Se lasa cortina

In soarele de mai leaganul imbratiseaza reminiscente de mine
In soarele de mai departe vestigiile suflarilor se pierd odata cu primul rasarit
contemplat de soare nisipul santierelor tinere deseneaza buchiile din noi
Nu mai vad corbii - au plecat odata cu masinistii tristi
au plecat alunecand pe puntile de oglinda ale curcubeielor mele maslowniene
Aleg sa cad fericit in cercuri, cercuri largi si abstracte in patinoarul primului tau rasarit

Ti-am zis, ti-am zis de cand lumea ca in oglizi stau incarcerate jumatati de corb
Corbi albi si albastri si maron, corbi ce se resorb odata cu sinea si raman ciuntiti
sunt corbi impari in curcubeie
sunt corbi ce musca avizi din soare
sunt corbi capsati in patinoar si in oglinzi

Masinisti tristi adorm in insectar de grinzi
cu jumatati de corbi in ochi si-n ramuri de oglinzi

Iar eu... eu
ma agat frenetic de basmul meu
cand la poarta pleoapei bat corbii impari cu jumatati de gheare coroiate

Cand bate vantul imbratisez cortina de sare
cortina de ochi.
Iar sapte sare, pestrite usoare is caile sale

Cand bate vantul ies din oglinda jumatati de corbi
ies corbii mei cantand acelasi cantec de leagan
Iar eu... eu
raman jumatate de corb calare pe jumatate de spirit schiop.

santierul coastelor tale albastre
     media: 5.00 din 5 voturi

postat de sapte in 2009-02-22 23:49
"-Mi-a fost fatal cat m-am indragostit de tine.
-Te mai intorci?
-Pentru tine...
-Mi-esti tanara inca, draga..."

Ceva in genul anilor '40; o discutie intre iubiti, prin scrisori... peste un pod de Tineretului in februarie 29 , erup din lemnoasele triunghiuri rose, piese de sah.

Iubiti ca pe vremuri- zambet trist... eu il vad pe el singur; a intalnit-o intr-o seara de vara, septembrie in cismigiu, el joaca sah... ramane singur in fata tabliei...ea se apropie...are un parpalac albastru inchis si o palarie cu bor mare...vantul descatuseaza timid suvitele caramizii de la tample. Eu ma indragostesc de mersul ei, de ultimul pas pe care il adulmec langa treapta... doar de ultimul pas.

Cum sa nu fiu daca nu iubesc, din moment ce iubind ma pierd in tine, care esti plasmuirea mea, deci ma pierd in mine- fiind-, ceea ce intr-o abordare absolut logica ar insemna ca sunt in mine deoarece este imposibil ca de existenta unui potential "mine" sa nu fie legata existenta unui potential "eu". Decat daca existenta se refera la tot ce este in afara mea, chiar daca inca nu sunt sigur ca in afara mea este ceva distinct de mine, avand in vedere ca imunitatea pe care o posed poate oricand reduce la stadiul de oranduire patetica orice tentativa de organizare socio- afectiva.

Peste tot in afara mintii mele este o liniste mormantala, o liniste de doi, o liniste din care a crescut un brad nesfarsit cu Mana Maicii Domnului desflorita si despletita pe trunchi. Tu strigi in zgomot la ei, ii investesti cu invective si biciuri halucinante. Te privesc cum te desprinzi in doi si cum dintre voi iese un arbore mare, un brad genealogic neimpodobit. Daca tu esti zgomotul din mine, inseamna ca voi sunteti noi, iar eu nu am dreptul natural sa nu fiu, deoarece natural este bradul imbratisarii noastre. Dilematic, ma tot intreb acum ce pute- radacina curtii vechi sau pantoful tau din Cismigiu. Accept mirosul tau precum dezlegarea mea olfactiva de Cele Sapte Taine.

Cand eu ma pierd in noi, tu desenezi si canti, cand eu fumez in glob, tu ornezi cu craciunei albastri fereastra vesnic inchisa; cand eu ma sufoc, tu te sinucizi , iar plamanul tau mangaie pleoapa care ma doare cand plec din Lumina. Cand stai pe perna maron, semi-fetal, cu tampla langa cot si degetele de la picioare rasfirate pe mocheta , cand stai atat de frumos cum sunteti- de-abia atunci imi zici de cutiuta cu maimute care nu-mi mai apartine. Mereu am stiut ca "maimute" e la diminutiv ; urmand darwinian, Omul ar reprezenta augmentatia... insa Omul e doar metamorfoza radicalului si starpea etimologiei. Augmentatia, draga, vine de departe, coboara joia Podul Grand.

Eu imi acopar penisul cand ma privesc goala in cada. Ma joc in parul pubian ce sta sa cada si ma gandesc la macarale, macarale- care seamana cu garofite si girafe. Ultima oara ti-am sarutat coloana cu garoafa alba si ti-am privit nopti intregi rectul cum respira. Cand vine dimineata, irisul rectului tau mi se inchide si vad clar tot si orb pe tine, iar tu esti lumea cand eu umbresc in mine.

fabula resemnarii
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de sapte in 2009-02-11 21:21
Fumegande furiile, ma infuleca din fasa,
Fur, fugind in zbor ridicol pripasirea ta poznasa.
Faci furori in scari inalte
Eu iti sorb soptit calcaiul,
Vezi cum calci pe treapta sase, sta un daimon si conspira;
Bizantin te-agati de scara, aripile nu transpira,
Lasi coloana, lasi si fundul, uiti rotula si calcaiul,
eu muscand mortal din piele imi jupoi cu limba sfarcul,
Gheara imi zvacneste-n fesa ce se duce tot mai sus,
Daimonii razand de mine zvarcolesc in ceafa ta,
Ciufulind pe buza rosa , tu ma-mpingi in jos, la cer,
Cerul gurii tale crancen, ma inghite auster.

sevrajul suicidului
     media: 5.00 din 4 voturi

postat de sapte in 2009-01-08 01:53
Descrie movul. Inscrie clepsidra.
Cand urinez, desenez scrumul din vas, crinul din scrin.
15 zero zero. 15 zero unu din sapte.
Eu sunt omul fara vise, omul fara Romania, omul care nu plange.
Pamantul din clepsidra e urina.
15 zero trei.
Omul care nu plange , urineaza. Eu urinez, deci nu plang.
La 15 zero patru caut , dar "mai" e la cinci.
Caut schisme nefrologice, caut kitsch-uri logice.
La 15 zero cinci s-a inchis trapa.
15 zero sapte.

prea-sfanta penetrare
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de sapte in 2008-12-12 01:31
Vad fluture. Nu e.
Il imaginez.
Pensez intre 2 coarde, strapung usor.
Transform antetul falusian-
transpir.
Coaja de mar pe fluture cu branhii
respir acofobic.
Inchide ochii, inchid ochii; inspir
vibrant in insectar
Despreunez , aplic, agat
Ma deshuamez, jupoi, rasfat.
si altele ca cele ce-au fost...


Termeni si Conditii de Utilizare